Bucurestiul noaptea

Haide draga sa-ti arat Bucurestiul noaptea!

Asta-i orasul nimanui si povestile lui,
Acelasi haine murdare, hain prinse-n cui.
Hai in pazele lui, albe de noapte si fum!
Draga mea n-o sa te mint o sa ne pierdem un pic,
Pe drum.

Haide draga sa-ti arat Bucurestiu’-n haine tari,
Inima de caine-n piept si zgomot de lautari.
Vechi ca o sticla in larg plina cu mesaje ca
Plimbate prin prin mine ca printr-un oras, iubita mea.
S-au pierdut plimbarile pe strazile din capitala,
Starile, cafelele, tigarile din gara,
Fumul plin de fluturi asteptand pe cineva,
Sunt doar talpi vechi pe trotuar fara ea, da.
Sti ca-s stiri fierbinti, semafoare si case de oase,
Magheru si Balcescu nasc iluzi si fantasme.
Sprijin citadinul de culorile cochete acele
Povesti despre femei usoare doar pe tobe grele.
Devreme, plec mereu acasa fara glas, las
Ultima tigare jumate si alarma de la ceas arde,
Ore nedormite, pat strain. Cine ma simte?
Ori e te iubesc, ori nu! Cine ma minte? Poate tu.
Ca femeile pe-aici nu vor poezi, iluzi si regrete,
Vor telefoane tarzi si propuneri indecente ajuta.

Haide draga sa-ti arat Bucurestiul, noaptea-i lunga…

Lumini, parcuri deocheate si arte frumoase ca
Strange-ma tare de mana sti ca-mi place asa!
Senzatii vicioase, seri din parfumul ei,
Imaginatia scormoneste complimente de doi lei.

Asta-i orasul nimanui si povestile lui,
Acelasi haine murdare, hain prinse-n cui.
Hai in pazele lui, albe de noapte si fum!
Draga mea n-o sa te mint o sa ne pierdem un pic,
Pe drum.



Leave a Reply