Pentru linistea ce nu o zbori

“Taci? Taci? Sa sti ca nu merit linistea asta. Eu merit tot ce ai tu de spus.”
Astazi cuvinte-s vechi, povestea tace si ea, iar eu nu mai merit nimic, din partea ta.

Uni nu intelegeau, de ce te rasfoiam atat de rar,
Cand iti deschideam linistea, ca pe un dictionar.
Uni nu intelegeau, de ce te rasfoiam atat de rar,
Cand iti deschideam linistea, ca pe un dictionar.

Sunt ca dintr-un pastel, pictat cu litere si astern, toate cuvintele, pe care ti-le spun acum,
Si desi, mi-se supun, se pare ca tot ce-ti presar dintr-un cusur, e numai rest in privirea ta;
Si vezi tu! Creste contrastul din afonie, si adun la crezul, cei cununa mea dintr-o magnolie,
Reprize-n euforie caci tremurand din carne pana-n foi, ma prinse-n dans o domnisoara…

“Dansati cu mie o viata-ntreaga?”, ma intreaba si in garaba, am disparut printre culori,
ea mata ramase o culoare calda, si-n zori, ne-am trezim in pastel, ca doua cuvinte noi,
Doua culori-n dolori, cu hoatele nuante, piele printre acuarele, noi doi si stropii stele,
pensule ce desenau din dans pe alb, miraj placut, ce nevazut de multi,
il vad azi, pe chipul tau, atunci cand te incrunti, si ma saruti.

Caci e un sarut rece distanta asta ce-ne apasa,
Pe buze-mi purtam cheia, dar nu o sa mai vin acasa…

Orice clipire-mi picura din zile, un punct infipt, in orice varf al tuturor minunilor ce ascundeai
Deoarece, cu genele miscai emotie, un semn ca imi citeai, necunoscutele cuvinte, si auzeai,
linistea ce canta, si se inchina, pe pielea mea, ce curgea lungi si dulci, dare de ras tradus si
rugi ce atarna peste cruci si rastigniti necunoscuti,
ii vad azi pe toti, pe chipul tau, atunci cand te incrunti, si il saruti.

caci e un sarut cald aproprierea alcuiva acum, simt
Sa nu-ti porti pe buze linistea in fata lui caci numai eu o merit…

Si m-am nascut ca visele, in somnul tau adanc, asa frumos de tot, de car
Carunt complot si fug, pe vaile trupului rau prin vitrine de ecou si pieptu-i,
Un batut de clopot, ploua cu ropot cu mine soaptele, si mor toate vorbele,
Se rasucesc cuvintele, in dictionarul meu si cad litere peste frunti,
le vad azi pe toate, pe chipul tau, atunci cand te incrunti, si le saruti.

Uni nu intelgeau linistea ce nu o zbori.

Pai si daca n-aud, citesc si eu, pe tot cea ce esti, s-arunc
Pasi din gand pana imi ratacesc calea, poate ma gasesti
Si chiar asa, in cete ingeresti cu file in varf de aripi,
Pan-n la nori stau sa te astept, scriindu-ti dictionar,
Din linistea, ce nu o zbori.



Leave a Reply